Vesteste-L, mamá, pe Dumnezeu cá am murit!

Eu mor pe cruce pentru ea,

Iar lumea hohoteşte rea.

Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,

De-am mai trăit!

Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu

Că am murit!

Din pâine iau, să pot zbura,

Cât de pe flori albina ia.

Dar tot eu sunt şi judecat

Că, trândăvind, m-am îmbuibat.

Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,

De-am mai trăit!

Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu

Că am murit!

Ajuns-am a umbla mereu

În braţe cu mormântul meu.

Şi nu ştiu unde să-l mai pun

Să am un somn mai lin, mai bun.

Nici nu ştiu, iată, în chinul meu,

De-am mai trăit!

Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu

Că am murit!

Comments

avatar tatiana
0
 
 
... profunde versuri.
Name *
Code   
ChronoComments by Joomla Professional Solutions
Submit Comment
Cancel
Show/Hide Comment form
 

Cautare

We have 15 guests online

Ultimele Articole