|
Eu mor pe cruce pentru ea, Iar lumea hohoteşte rea. Nici nu ştiu, iată, în chinul meu, De-am mai trăit! Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu Că am murit! Din pâine iau, să pot zbura, Cât de pe flori albina ia. Dar tot eu sunt şi judecat Că, trândăvind, m-am îmbuibat. Nici nu ştiu, iată, în chinul meu, De-am mai trăit! Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu Că am murit! Ajuns-am a umbla mereu În braţe cu mormântul meu. Şi nu ştiu unde să-l mai pun Să am un somn mai lin, mai bun. Nici nu ştiu, iată, în chinul meu, De-am mai trăit! Vesteşte-L, mamă, pe Dumnezeu Că am murit! |
Poezia si citatul lunii