|
Lui Sabin Balaşa Există câte un român Sub câte o stea Cu luminile ei Pururea treze, Căruia Dumnezeu, ca unui copil, I-a prins mâna în mâna Sa, Învăţându-l cum să picteze.
* * * Leopoldinei Balanuţă
Câtă frică de singuratate ai, Atâta iubeşti. Doamne, Nici Carpaţii Nu pot singuri trăi! Pururi vin către ei Când cucul, Când ţara cea Basarabă, Când ninsorile cerului.
|
Comments