Legámânt

(Lui Mihai Eminescu)

Ştiu: cândva, la miez de noapte

Ori la răsărit de Soare,

Stinge-mi-s-or ochii mie

Tot deasupra cărţii Sale.

Am s-ajung atunce, poate,

La mijlocul ei aproape.

Ci să nu închideţi cartea

Ca pe recile-mi pleoape.

S-o lăsaţi aşa, deschisă,

Ca băiatul meu ori fata

Să citească mai departe

Ce n-a dovedit nici tata.

Iar de n-au s-auză dânşii

Al străvechii slove bucium,

Aşezaţi-mi-o ca pernă

Cu toţi codrii ei în zbucium.

Versiunea audio

Versiunea în limba italiană

Versiunea în limba spaniolă

Versiunea în limba franceză

Versiunea în limba engleză

Denis

comentariul poeziei Legamint.

Saturday 28 November 2009, 14:16

Post Reply

Show/Hide Comment form