Aşa se vedea în 28 ianuarie 2008 la ieşirea din spital marele poet naţional şi universal Grigore Vieru, care din nou: S-amestecă cu viaţa / Ca roua cu dimineaţa, / S-a amestecat cu cântul / Ca mormântul cu pământul.

După cum spunea domnia sa: “Şi suferinţa poate deveni o armă. Ea îţi întăreşte credinţa că altă cale spre izbândă nu există decât cea a luptei. Durerea şi lupta se ajută reciproc. Din înfrăţirea acestor două componente ia fiinţă steagul personal, ca să zicem aşa, care-ţi luminează drumul, şi nu numai al tău.

Sunt convins însă că nu poţi ajunge la izbândă înainte ca Dumnezeu să hotărască acest lucru. Este un păcat să pui victoria ta doar pe seama forţelor şi capacităţilor personale.”

De data aceasta meritele incontestabile sunt ale personalului medical de la Institutul de Boli Cardiovasculare “Prof. Dr. C.C. Iliescu”, SPITALUL CLINIC FUNDENI, condus cu devotament de domnul director Prof. Dr. Cezar Macarie, având alături un colectiv ce poate salva viaţa oricui: şef de secţie Prof. Dr. Eduard Apetrei, medic de salon Dr. Bostan Ion, medicii laboratorului de cardiologie intervenţională Dr. Platon Pavel, Dr. Marin Postu, asistenta- şefă Dna Târşolea Constanţa, asistenta de salon Dna Papa Nuţi ş.a.

Mă aflam în salonul 709, secţia cardiologie II – etajul VII, unde poetul Grigore Vieru dorea să mulţumească tuturor: la telefon poetului Adrian Păunescu (care nu ştiu a câta oară se interesa de soarta poetului, cândva zicând că “poezia lui Grigore Vieru a făcut mai mult pentru unitatea naţională a tuturor românilor decât toţi politicienii şi decât toate armatele la un loc. Vieru e o rană iar poezia lui e o dramă…”), personalului medical sus-amintit, Ministerului Sănătăţii, oamenilor de bine, care l-au încurajat şi i-au fost alături.

Cu fier în corp (stenturi – pe întreaga viaţă), cu un tonus ridicat şi, ca niciodată, cu o hotărâre ca în luna mai 1990, când participa la Podul de Flori peste Prut, poetul Grigore Vieru, “personalitate puternică, de istorie contemporană, născut şi format în împrejurări vitrege de viaţă – şi publică, şi individuală –, dar care n-au izbutit să atingă nici fiinţa sa interioară, nici mijloacele de expresie”, cum îl caracterizează în Academia Română prof. Zoe Dumitrescu-Buşuleanga înaintea propunerii candidaturii poetului la Premiul “Nobel”.

Activitatea sa literară, educativă a făcut din Grigore Vieru una dintre cele mai puternice personalităţi luptătoare pentru drepturile omului în Republica Moldova, adesea viaţa sa fiind ameninţată sau chiar în pericol, deşi el s-a manifestat numai prin cuvânt şi blândeţe. În anul ce a trecut i s-a acordat, la Geneva, Medalia de Aur de către Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale.

Cu gândul că va reveni la Bucureşti, după ce-şi va sărbători, în 14 februarie 2008, cele 73 de primăveri, noi îl aşteptăm cu drag. 

Comments

Name *
Code   
ChronoComments by Joomla Professional Solutions

Submit Comment

Show/Hide Comment form