|
…Sunt cuvintele rostite în cadrul unui eveniment cu totul special şi de o imensă importanţă pentru întreaga românitate: Organizaţia Mondială de Proprietate Intelectuală, prin intermediul AGEPI din R. Moldova, l-a decorat pe poetul-academician Grigore Vieru cu Medalia de Aur. Înalta distincţie este recunoaşterea internaţională a contribuţiei intelectuale a valoroasei opere vierene şi i-a fost înmânată autorului la 26 aprilie, curent, în cadrul Şedinţei festive consacrate sărbătorii Ziua Mondială a Proprietăţii Intelectuale, la sediul AGEPI. Evenimentul a adunat floarea intelectualităţii şi inteligenţei româneşti din Basarabia – savanţi, academicieni, notorii inventatori… Distinse gazde… Colegi scriitori… Rude, apropiaţi şi prieteni… Jurnalişti mass-media şi TV…
Academicianul Mihai Cimpoi, în luarea sa de cuvânt, a amintit şi de premii internaţionale şi naţionale cu care este distins poetul de-a lungul strălucitei sale cariere, printre care Diploma Internaţională Premiul Andersen pe care o împarte cu colegul său Spiridon Vangheli, titlurile de Membru de Onoare şi Membru corespondent al Academiei Române… Mai amintim că tot Academia Română a fost cea care a înaintat candidatura poetului Grigore Vieru la Premiul Nobel pentru Pace...
În cuvântul de răspuns poetul-academician a mulţumit Organizaţia Mondială de Proprietate Intelectuală, Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală din R. Moldova, celor prezenţi, pentru faptul că i-a fost „îmbrăţişată munca”, a mărturisit că pe parcursul întregii vieţi prin poezia-i tradusă în circa 16 limbi „am încercat să îndulcesc şi eu clipa omului…” A meditat domol, ca pentru sine, despre faptul că: „Trebuie să ai dreptul pentru a te bucura de ceva… După o muncă uriaşă de o viaţă întreagă, poate am şi dreptul de a mă bucura…” Apoi a continuat cu tremur în glas: „Trebuie să ai şi puterea, dar şi sănătatea pentru a te bucura… Sunt un om fericit… Alături de Dumneavoastră, de bucuria şi de suferinţa acestui pământ…”. Şi a încheiat creştineşte, cum este şi firesc în această perioadă între Sfintele Paşti şi Sfânta Înălţare, cu salutul „Hristos a Înviat!...”
La capătul (aş vrea să cred că există un capăt!) unor perioade infinit de ingrate prin care trece şi dragul Grigore Vieru, şi prietenii şi colegii săi de credinţă şi de valoroasă creaţie literară, şi toată literatura românească de rezistenţă din Basarabia, şi tot ce respiră româneşte în Basarabia românească – nu greşesc afirmând cu mult regret asta – aş vrea să amintesc de un foarte sugestiv poem de Nichita Stănescu ce se grăbeşte spre cei capabili de sentimentul demnităţii şi al omeniei, care au ”puterea, dar si sănătatea”, ca să-l cităm pe maestrul Vieru, de a se bucura de un poem, de un cântec, de o floare… De bucuria aproapelui… Iată şi poemul marelui Nichita care se considera discipol al lui Grigore Vieru:
Nu jupuiţi, de foame, vulturii în timp ce zboară! Carnea vulturului chiar şi fiartă
miroase a stele!
Oricât v-ar fi foame,
daţi-i dracului de vulturi!
Numai sborul lor
e gustos.
Mă jur!
Să gustăm din zborul larg, înalt şi sfânt ca un Curcubeu Tricolor al Poeziei lui Grigore Vieru! Şi să fim fericiţi şi noi, reciproc, pentru mirarea stănesciană de a-l avea alături… Să ne bucurăm! Şi să nu uităm că doar iubirea creează!
|
Comments
Myka
www.n8fan.net
Good Reference
publisher
www.skilch.com