Dialog cu Grigore Vieru. Floarea TIULEA, Rompress

- Maestre Grigore Vieru, ştiu că aţi avut mari probleme de sănătate în ultima perioadă. Cum vă simţiţi?

A consemnat: Floarea TIULEA, Rompress

- M-au încredinţat medicii că, după implantarea celui de al doilea şi al treilea stent, care se va efectua în martie, mă voi simţi mai bine. Să ne audă Dumnezeu. În viaţa mea am trecut prin mai multe cumpene. Bunul Dumnezeu m-a ajutat să ies din ele. Sper să ies şi din această tortură fizică şi morală.

- În pofida acestor probleme, aţi continuat să scrieţi. Despre ce aţi mai scris, maestre?

- Chiar pe patul de suferinţă de la Spitalul Fundeni nu am întrerupt scrisul. Pentru prima oară, poate, am luat în serios moartea şi am căutat să dialoghez cu ea. Pe un ton destul de senin. Gândurile însă mi s-au îndreptat mai mult spre Dumnezeu. În acelaşi spital mi-a răsărit ideea a trei cântece pascale. Mă bucur că s-a redeschis biserica din satul meu de pe malul Prutului. Prin anii ’50-’80 glasul clopotului ei fusese înăbuşit. Sătenii noştri sfinţeau pasca în zvonul clopotului bisericii de pe malul drept al Prutului – din Miorcanii lui Ion Pillat –, zvon care zbura peste sârma ghimpată.

- Aţi trecut primul Podul de Flori din satul natal. S-au împlinit speranţele Dumneavoastră de atunci?

- S-a împlinit unul dintre cele mai mari visuri ale mele: s-a prăbuşit imperiul roşu, care, potrivit tradiţiei istoriei planetare, nu are cum să reînvie. Nici un imperiu din lume n-a renăscut vreodată. Pentru că toate imperiile au fost împotriva firii umane. După sfărâmarea odiosului imperiu sovietic, va cădea şi comunismul în Basarabia, nu am nici o îndoială. Iar după asta se va împlini şi celălalt vis: re-Unirea Basarabiei cu Ţara. În condiţiile sau în conjunctura politică internaţională în care ne este dat să vieţuim ca ostatici, re-Unirea nu se poate realiza deocamdată. Oricât ar striga la mitinguri, plin de elan provocator Ilie Bratu: “Unire! Azi şi numai azi!” Aţi auzit cumva să-l atace pe Bratu presa oficială? Nu. Ea îl atacă pe Nicolae Dabija. Şi totuşi, re-Unirea va veni atunci când timpul o va cere, oricât s-ar răsti domnul Voronin, plin de elan comsomolist, “Niciodată!” la “proromânii care behăie unirea”. Expresia cu “behăitul” aparţine escrocului politic Conţiu. Nu am mai întâlnit pe nimeni altcineva atât de nesimţit. “Behăit” să se cheme oare arderea de tot a Doinei şi lui Ion Aldea-Teodorovici, Eugeniu Coşeriu, Nicolae Corlăteanu (a se vedea zguduitorul său “Testament”), Silviu Berejan, Ion Dumeniuc, Gheorghe Ghimpu, Nicolae Costin, Gheorghe Cincilei, Ion Vatamanu, ca să vorbim numai de cei plecaţi la strămoşi?!

- În timpuri vitrege aţi reuşit să reorientaţi cititorul de la “limba moldovenească” la limba română. Iată, astăzi, în Moldova independentă “limba moldovenească” reînvie în forţă. Există pericolul ca românii din Basarabia să-şi piardă identitatea şi spiritualitatea?

- Teoretic şi “constituţional” (?!) suntem închişi în ţarcul “limbii moldoveneşti”. Practic însă ne mişcăm în interiorul Limbii lui Eminescu, în spaţiul Limbii Române, pe care, prin voia lui Dumnezeu, suntem datori s-o apărăm. La ora actuală principalul obiectiv moral şi politic este apărarea Bisericii Naţionale, a Limbii Române şi a Istoriei Românilor. Nu putem zbura peste Prut fără aceste aripi esenţiale.

- Aţi dedicat Ţării şi Limbii Române multe versuri care ne-au încălzit sufletul şi ne-au dat putere. Dacă ar fi să-i spuneţi Ţării acum câteva cuvinte, care ar fi acelea?

- I-aş spune Ţării că, pentru România cel mai mult s-a bătut şi se bate Basarabia. Dovadă sunt şi Marile Adunări Naţionale care au câştigat Alfabetul Latin, Limba Română, Tricolorul, Stema. Şi, bineînţeles, Imnul “Deşteaptă-te, române!”, apoi “Limba noastră”, pe versurile lui Mateevici. Prin urmare, noi suntem cei care, înaintea Uniunii Europene, am fi meritat România.

- De ziua Dumneavoastră Vă dorim multă-multă sănătate. Dacă Dumnezeu V-ar spune că Vă va îndeplini în această zi una dintre dorinţele Dumneavoastră neîmplinite, care ar fi aceasta?

- Ar fi chiar dorinţa lui Dionisie Romano cuprinsă în ultimele sale cuvinte: “Doamne, nu pedepsi România pentru păcatele fiilor ei”.

Comments

Name *
Code   
ChronoComments by Joomla Professional Solutions

Submit Comment

Show/Hide Comment form