|
Mult stimate domnule academician Grigore Vieru, ştim că de curând aţi călătorit prin mai multe localităţi ale Ţării de peste Prut. Vă rugăm să împărtăşiţi şi nouă, şi cititorilor noştri, impresiile Dvs.
Am făcut o călătorie mai lungă, începând cu sfârşitul lunii octombrie, prin comunele şi oraşele României – Iaşi, Mizil, Târgu-Neamţ, Câmpina, Satu Mare, Orăştie, Brad, Vânători-Neamţ, întorcându-mă la Bucureşti şi Iaşi. Invitat, nu autopoftit. Fiecare întâlnire a durat câte 2-3 ore cu sălile arhipline. Seratele de la Vânători-Neamţ şi Câmpina s-au deosebit de celelalte desfăşurându-se sub forma unui dialog literar-muzical între mine şi îndrăgitul interpret de muzică Paul Fuego. Vibrant şi înălţător a fost mai ales dialogul cu profesorii de liceu adunaţi la staţiunea balneară din orăşelul Geoagiu la nişte cursuri de reciclare. Majoritatea acestor emoţionante întâmplări de suflet s-au desfăşurat în paralel cu lansarea cărţii vieţii mele, Taina care mă apără, apărută în prestigioasa colecţie Ediţii critice de la Princeps Edit – casă editorială condusă de distinsul poet şi om de omenie Daniel Corbu şi de vrednica şi fermecătoarea doamnă Filomena Corbu. Probabil că voi încheia în curând acest turneu la Timişoara, unde nu am mai fost de mult şi doresc atât de mult să ajung. Nu-mi vine uşor să călătoresc cu cinci stenturi metalice sub inimă, dar asta mă ajută să uit de necazurile şi chiar de monstruozităţile politice de la Chişinău.
Bucuriile acestui turneu s-au prelins ca un balsam pe rănile inimii mele. Aşa cred că se întâmplă cu orice om care “îşi trăieşte viaţa fără poleiala paravanelor, fără apărare, cu nervii la pământ”.
Am auzit că v-aţi întors din acest periplu şi cu alte bucurii.
Este adevărat. De la Festivalul Internaţional de Poezie care s-a desfăşurat la Satu Mare m-am întors cu Premiul pentru Opera Omnia. În aceeaşi zi Universitatea Vasile Goldiş mi-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa. Iar recent, la Congresul Spiritualităţii Româneşti, m-am ales, alături de Mihai Cimpoi, cu Diploma Recunoştinţă Naţională împreună cu Trofeul 90 de ani de la Marea Unire pentru implicarea în susţinerea unităţii spirituale a românilor de pretutindeni.
- Cum ne-aţi regăsit...pe noi şi pe „ceilalţi”?
La Chişinău am găsit pe aceiaşi oameni necăjiţi, dar încă setoşi de poezie şi cântec. Am găsit aceeaşi dezbinare între partidele de opoziţie care, cu siguranţă, ne va face să pierdem încă o dată alegerile parlamentare din primăvara anului viitor. Este genială ideea Listei Naţionale propuse de Forul Democrat al Românilor din Moldova, cu care ar trebui să mergem în alegeri, dar liderii noştri politici sunt genial de mofturoşi şi “geniali” în încrederea neîntemeiată pe separatele forţe proprii. Separat de alte partide, cred că nici un partid democrat nu are şanse de izbândă. Chiar dacă printr-o minune unul dintre ele ar sări în componenţa Parlamentului, glasul acelui partid va fi neputincios în a modifica deciziile şi legile comuniste.
M-am întristat aflând de sentinţa Curţii Supreme de Justiţie îndreptată împotriva mea. Amintesc cititorilor că în urmă cu trei ani şi jumătate am acţionat în judecată publicaţia Flux pentru gravele învinuiri publice pe care mi le adusese: spionaj (?!) român, programarea asasinării lui Roşca (?!) şi plănuirea răsturnării puterii de la Chişinău (?!). Judecătoria sectorului Buiucani m-a găsit, bineînţeles, nevinovat, obligând Flux-ul să-mi achite respectivele despăgubiri morale şi fizice. Tovarăşul Roşca a făcut, bineînţeles, un recurs la Curtea de Apel, care a fost respins. După care Roşca a adresat un recurs Curţii Supreme de Justiţie, curte care, fiind direct supusă Puterii, nu l-a găsit vinovat pe Roşca. Curtea – cu decizia ei, eu cu a mea, pe care o voi lua după sărbători.
Să revenim şi la dihonia dintre scriitori. Prutul îl trec mai mulţi condeieri, nu numai eu. Ei poartă în România numele curat al tragicei Basarabii. Spre deosebire de aceştia, sunt însă unii literaţi, Leo Butnaru, bunăoară, care poartă hârdăul cu zoi în braţe, vărsându-l în capul unor colegi de breaslă, care nu au altă vină decât aceea de a-şi fi câştigat un nume în literatură prin trudă şi har. Este jalnic şi caraghios să rămâi un puţoi fudul şi plin de sine la bătrâneţe, la 60 de ani, căci atâţia are respectivul coleg. Iată încă o dovadă că prin hatârul, dihonia şi privirea chiorâşă către fraţi suntem şi noi români.
Ce credeţi despre alegerile în Parlamentul Ţării? Cine a pierdut cu adevărat şi cine a câştigat?
Cei din urmă au ajuns cei dintâi. Dar nu în sens biblic, ci în cel mai prost înţeles al cuvântului. Votul uninominal a ieşit pe ochi României, aşa cum ne iese nouă pe ochi azi alegerea Preşedintelui Republicii de către Parlament, iar nu de către popor. De adăugat că împotriva lui Nicolae Dabija, care a candidat în alegerile din 30 noiembrie pentru postul de deputat în Parlamentul României, şi-a unit forţele nu poporul, ci forţele negre de la noi şi de dincolo de Prut. Focarul acestui război ruşinos l-a constituit caracatiţa numită PPCD, în frunte cu Iurie Roşca. Nici Armata a 14-a însă nu va putea să răstoarne vreodată locul de frunte pe care-l ocupă Nicolae Dabija în literatura şi cultura noastră. Mai grav este faptul că în aceste mizerabile atacuri s-a încadrat şi Dumitru Matcovschi, pe care eu personal nu l-am înţeles niciodată ce vrea, în fond, aliniindu-se azi celora care ne urăsc truda, poziţia naţională şi agonisirea unei averi spirituale.
Cu ce daruri vine dragul nostru poet Grigore Vieru de Crăciun şi de Anul Nou, la nenumăraţii cititori şi admiratori ai operei Domniei Sale?
Cred că voi aduna, în sfârşit, într-o singură carte aforismele mele risipite prin diverse culegeri de versuri şi prin reviste. Aforismele mi le-a solicitat Editura Scrisul Românesc din Craiova. Este aproape gata un spectacol literar-muzical la care lucrez de mai multă vreme. Sper să ajung în pragul acestor două bucurii.
Consemnare: Nina Josu
|
Comments
jane
www.skilch.com