grigorevieru.mdsitemap
Grigore Vieru: „Razele medaliei de aur mi-au încálzit inima”

Multstimate dle academician Grigore Vieru, Dvs., care v-aţi învrednicit pe parcursul anilor de numeroase distincţii valoroase, ce sentimente aţi încercat când aţi aflat că aţi obţinut una dintre cele mai înalte decoraţii internaţionale – Medalia de Aur a Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală şi a Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova?


- Bineînţeles că m-am bucurat. Deşi nu am puteri să mă bucur din toată inima. Mulţumesc Organizaţiei Mondiale de Proprietate Intelectuală şi Agenţiei de Stat pentru Proprietatea Intelectuală a Republicii Moldova. Mă simt onorat. Mai ales că Medalia a survenit în nişte momente dificile ale vieţii mele. După două luni de ţintuire pe crucea suferinţei, sunt fericit că merg pe pământ. Încă mă clatin, dar merg. Mă gândesc la colegul meu de breaslă Dumitru Matcovschi, care, în viziunea „Moldovei suverane”, „nu are biografie”, mă gândesc şi mă întreb cu groază: cum a putut să îndure calvarul fizic prin care a trecut şi mai trece şi astăzi?!


Razele Medaliei îmi încălzesc inima. Prin cele două plesnituri ale ei provocate de atacurile din „Flux” şi „Moldova suverană” au început să răsară din pământul sufletului meu primele fire primăvăratice de iarbă, încurajate şi de razele acestei Medalii, dar şi de căldura sufletească a celora care, în presă, m-au susţinut moral – savanţi, scriitori, ziarişti, medici, profesori, învăţători, educatoare, oameni de rând, studenţi, elevi...


Dar să revenim la Medalie. Aflaţi că această distincţie internaţională se conferă, de obicei, oamenilor de ştiinţă care inventează ceva important. Eugen Doga şi eu suntem primii oameni de artă care ne-am învrednicit de preţioşii lauri. Probabil că am descoperit şi noi ceva important în muzică şi literatură. Sau – mai ştii?! – s-ar putea să fi dobândit Medalia pentru faptul că nu am stricat ceea ce avem frumos în arta tradiţională.


- Nu ştiu dacă oficialităţile noastre sunt la curent cu năzdrăvăniile acestui Conţiu, dar ştiu că „Moldova suverană” pe ale cărei pagini zburdă respectivul domn, răsărit peste noapte ca ziarist prin părţile noastre, este o publicaţie oficială, deşi se dă drept una independentă.


Se pare că acţiunile cruciadei din paginile „Moldovei suverane” au fost curmate în cele din urmă. Le-a curmat societatea după ce domnii de la „Moldova suverană” şi-au făcut lucrul... După ce s-au convins că n-au reuşit să prindă în laţul public oamenii de bună credinţă. Conţii s-au încurcat rău de tot când au început să atace, în paralel cu Nicolae Dabija, şi pe alţi intelectuali: pe Mihai Cimpoi, Dumitru Matcovschi, Andrei Strâmbeanu, Anatol Codru, Mihai Morăraş, Andrei Vartic, Leonida Lari, pe savanţii Alexandru Moşanu, Ion Buga, Anton Moraru, Ion Melniciuc, pe eminentul chirurg Gheorghe Ghidirim, pe eminentul regizor şi ex-ministrul Culturii şi Cultelor Ion Ungureanu, pe ex-ministrul Apărării Ion Costaş, pe ex-premierul Mircea Druc...


Autorii întunecatelor scenarii în care sunt ţesute cu abilitate de fachir nişte interese politice îmi amintesc de o întâmplare tragicomică din străvechea istorie. Sculptorul Perilius făcuse un bou de fier în mărime naturală şi-i spuse împăratului Falasis că, dacă vrea să audă şi mugete, să închidă un om înăuntru şi să pună foc sub statuie. Primul care a nimerit în bou a fost tocmai sculptorul. Aşa arată, de obicei, finalul sorţii tuturor lepădăturilor.


„Sculptorii” politici de la Chişinău (cei care nu m-au lăsat în pace nici pe patul de suferinţă) au modelat şi ei un bou de fier pe care l-au oferit societăţii, crezând că ea, în urma insinuantelor clevetiri, ne va închide în respectivul animal. Efectul a fost invers, unul de bumerang: în bou au fost închişi chiar „sculptorii” respectivi. Societatea a pus şi foc sub statuie: blestemul ei public. Este adevărat că gemete nu se aud, pentru că „sculptorii” respectivi au obraz de tureatcă. Având obraz de tureatcă, nu cred că se vor opri; îşi vor continua lucrarea, ştiind că mai devreme sau mai târziu acţiunile lor ne vor dărâma sănătatea. Mai vechile neplăceri politice îl ajunseră din urmă pe Ion Vatamanu, băgându-l în pământ. Nu credem că Pavel Boţu şi-a pus capăt zilelor aşa din senin. Cred că tot din cauza clevetirilor mai vechi Ion Ungureanu a suferit o intervenţie chirurgicală pe cord, iar Valeriu Matei s-a ales cu un accident vascular cerebral.


- Este atacat în general tot ce mişcă-n ţara asta... Un coleg de breaslă a încercat să „tundă” „căpiţa de lauri” de pe fruntea eminentului scriitor al copiilor Spiridon Vangheli. N-a reuşit. Pentru că este imposibil să „tunzi” laurii cu care a fost încununat scriitorul de către copii şi de către cele peste 30 de limbi în care s-a tradus opera scriitorului. La şirul de cununi s-a mai adăugat una: la Salonul de Carte şeful Parlamentului, Marian Lupu, a înmânat lui Spiridon Vangheli prestigiosul premiu în domeniul literaturii pentru copii „Ion Creangă”.


Doresc să aduc calde mulţumiri celora care m-au scos din ghearele morţii. În primul rând, minunaţilor noştri medici: Silvia Istrati, doctor în medicină, Ion Midrigan, medic-şef al Spitalului Republican al Asociaţiei Curativ-Sanatoriale şi Recuperare a Aparatului Guvernului Republicii Moldova, Nicolae Leşanu, medic-şef adjunct Tudor Vangheli, şeful Secţiei Reanimare de la acelaşi spital, prof. dr. Aurel Grosu de la Centrul Cardiologic Republican, medicului Alexandru Cărăuş la acelaşi Centru, directorului general al Institutului de Neurologie şi Neurochirurgie Ozea Rusu, directorului medical Andrei Uncuţă, dr. prof. Mihail Gavriliuc, Alionei Botnaru şi Galinei Corcea de la aceeaşi instituţie, medicului Eugenia Pojoga şi medicului-şef al Sanatoriului „Speranţa” din Vadul lui Vodă, Victor Zănoagă, dr. în medicină Raisa Tănase şi prof. dr. Adrian Tănase de la Spitalul Clinic Republican, prof.-dr. Vlada Dumbrăveanu, medicului Maria Cojocaru, medicului-şef Mihai Ouş şi medicului adjunct Ciobanu de la acelaşi spital. M-au ajutat să mă ridic pe picioare prin luarea lor de poziţie în presă colegii de breaslă Nicolae Dabija, Mihai Cimpoi, Andrei Strâmbeanu, Dumitru Matcovschi, Anatol Codru, Leonida Lari, Constantin Tănase, regretatul Gheorghe Vodă, Vladimir Beşleagă, Nina Josu, Mihai Morăraş, Viorel Mihail, Nicolae Roibu, Elena Tamazlâcaru, Gheorghe Doni, Vlad Zbârciog, Leonid Popescu, Dumitru Mămăligă, Raisa Ciobanu, Alecu Reniţă, Andrei Vartic, Veronica Boldişor, regretatul Ion Sofronie; preotul Anatol Cristea, profesorii universitari şi dascălii de liceu Alexandru Moşanu, Ion Buga, Anton Moraru, Ion Batcu, Ion Melniciuc, Ion Scutelniciuc, Virginia Malcoci, Larisa Solomon, Ulita Datcu-Rusu, Gheorghe Matcin, Oltiţa Bojescu, Valentina Starâş, Silvia Cioclea, Olga Ujavca, Pavel Chirca, Elena Timofeev, domnul Mitrici, profesor din Cahul, medicii Ozea Rusu, Silvia Istrati, Ion Grama, pictorul Isaia Cârmu; scrisoarea colectivă din cotidianul „Nezavisimaia Moldova” semnată de Mihail Celac, ex-ministru al Comerţului, Mihail Celac, Valeriu Ciobanu, ex-ministru adjunct al Comerţului, Alexei Marulea, jurnalist şi om de afaceri, Diana Radu, Gabriela Marulea, Traian Beschieru, medic, Alexei Sofroni, doctor în medicină, Victor Plugaru, om de afaceri; Ludmila Rusu, Vitalie, Diana, Augustin şi Florin Croitoru, Anatolie Braga, Maria Ursu, Victor Stratulat; elevii din Băcioi, cărora îmi doresc să le fac o vizită la toamnă, când mă voi înzdrăveni, doamna Elena Costin şi domnul Tudor Lupan. Mulţumesc publicaţiei „Timpul”, care mi-a adresat în paginile ei o frumoasă scrisoare în preajma Sfintelor Sărbători de Paşti, revistei „Natura”, publicaţiei „Săptămâna”, cotidianului „Nezavisimaia Moldova”. A fost mereu alături de suferinţele mele săptămânalul „Literatura şi arta”, care prin întregul ei conţinut i-a făcut pur şi simplu să-şi iasă din minte pe răuvoitorii de la „Moldova suverană”. Nu m-a uitat „Flacăra lui Adrian Păunescu” – publicaţie plină ea însăşi de suferinţe, dar şi de mari energii bărbăteşti. Recent, revista mi-a dedicat patru pagini referitoare la creaţia mea. Numeroşi scriitori şi savanţi şi-au exprimat opinia despre truda mea poetică în paginile aceleiaşi reviste: Eugen Simion, Augustin Buzura, Gheorghe Buzatu, Mircea Micu, Victor Crăciun, Ion Dodu Bălan, Alexandru Ciocâlteu, Andrei Milca, Florin Iaru, iar din Chişinău – Mihai Cimpoi, Nicolae Dabija, Andrei Strâmbeanu. Adrian Păunescu mi-a dedicat în paginile aceleiaşi reviste un plin de durere poem – „Bolnav”.


O dură ripostă a fost dată hulitorilor mei de câteva personalităţi de peste Prut – Theodor Codreanu, Mircea Dogaru, Victor Crăciun, Cristina Crăciun, Mircea Chelaru, regretatul pictor Petre Achiţenie.


Mi-a trimis un mesaj de mare vibraţie sufletească Artur Silvestre, preşedintele Asociaţiei Române pentru Patrimoniu. Arhimandritul Teofil de la Mănăstirea Brâncoveanu (Braşov) m-a bucurat cu o scrisoare frumoasă ca un poem. Din Huşi Theodor Codreanu, un mare prieten al literaturii basarabe, mi-a trimis un amplu studiu dedicat creaţiei şi vieţii mele. Din Galaţi m-a sunat mereu poetul Viorel Dinescu, care şi-a alipit şi el inima de lacrima noastră. Actorul Victor Ciutac, care, iată mi-a devenit şi frate de suferinţă cardiacă, m-a bucurat cu un eseu. Am aflat că strălucitul actor a publicat un roman foarte consistent şi foarte necesar, abia aştept să-l citesc.


Vestea despre odioasele atacuri au ajuns şi peste ocean. Din SUA mi-au venit îmbucurătoare mesaje de la preotul paroh Aurel Sas, de la Florin Cârlan, Tudor Spătaru, Anatol Răzmeriţă, Ion Anton. Românii din America mă aşteaptă la Los Angeles, iar cei din Germania, la fel cei de la BBC, mi-au solicitat interviuri.
În zilele spitalizării, dar şi după ele, ziarele au fost ascunse de ochii mei. Am apucat totuşi să mă uit pe furiş prin unele din ele. Îi rog să mă ierte cei ale căror mesaje nu le-am văzut.


- Am şi scris nu demult despre nişte oameni de nimic -- despre paraziţi, care nu se impun decât născocind tot felul de minciuni, lovind cu perfidie, în văzul lumii, în cele mai înalte culmi spirituale ale contemporaneităţii (inclusiv în Eminescu), una dintre care sunteţi, fără doar şi poate, şi Dvs.
- Mă întreb, stupefiat de ce trebuie să ispăşesc şi să ispăşim şi nişte false păcate?! Care vor fi fiind crimele pe care le săvârşesc şi le săvârşim?! Să fie oare o crimă afirmaţia şi convingerea mea că vorbim şi scriem în aceeaşi limbă – română - şi că avem una şi aceeaşi istorie – română? Să fie oare nişte criminali şi Cantemir, Neculce, Miron Costin, Eminescu, Alecsandri, B.P. Hasdeu, Alecu Russo, Kogălniceanu, Iorga, Sadoveanu, Enescu, Stere, Mateevici, că eu de la ei am aflat adevărul istoric?! Apoi, am înfipt eu oare cuţitul în inima celora care au alte convingeri decât ale mele?! A nimerit oare cineva în spital din cauza mea? Am stârnit eu zâzanie între oameni? Am despărţit eu oameni dragi unul de altul. Iar pentru că am ajuns cu gândul până aici, să cităm un poem antologic de dragoste din poezia populară care pare să vorbească şi despre drama hotarului dintre fraţi. Să-i dăm citire: „Mă-ntrebai, dragă, într-o zi / Cine-n lume s-o găsi / Pe noi a ne despărţi. / Iată dealul s-a găsit, / Pe noi de ne-a despărţit, / Dealul cel cu râurele, / Cerul lumei plin de stele, / Oamenii cu vorbe rele. / Între mine şi-ntre tine / E o ţară şi nu-i bine; / Între viaţa ta şi-a mea / S-au pus oamenii perdea”.


- Şi totuşi, maestre Vieru, ce Vă doare cel mai mult în ziua de astăzi, cu gândul la fraţii de acelaşi sânge ?
- Perdeaua dintre fraţi este cea mai adâncă tristeţe a noastră în noul secol care ne-a găsit despărţiţi. Este îngrozitor că unii dintre noi transformă tragicul hotar de pe Prut într-un obiect al mândriei... Ne mândrim nu cu Alexandru Ioan Cuza ori cu Brâncoveanu, ci cu sârma ghimpată. Prutul este un cal împiedicat. Cum să ajungi în Europa cu un cal împiedicat?! Eu cred că dureroasa problemă se va rezolva. Pentru că şi rusul, şi americanul – ambii la fel de bogaţi şi puternici – vor avea nevoie nu atât de Republica Moldova, cât unul de altul...


Dincolo de necazurile, dramele şi nedreptăţile noastre, mi-i drag însă până la lacrimi acest pământ. Voi muri aici.
- Ce aveţi pe masa de lucru ? La ce lucraţi în prezent?
- Am pe masa de lucru... 14 medicamente pe care le iau zilnic între orele 7 şi 22. Abia aştept să-mi vin în fire pentru a finisa culegerea de aforisme „Mişcarea în infinit” şi antologia poeziei basarabene „Nebănuitul vuiet”. Anatol Codru, împreună cu actorul Nicolae Darie şi Teatrul „Mateevici” îmi pregătesc o surpriză: spectacolul „Strigat-am către tine” realizat în baza poemelor mele. 

 

Consemnare: Nina Josu 

Comments

avatar mihaela 996
0
 
 
imi place foarte mult
Name *
Code   
ChronoComments by Joomla Professional Solutions
Submit Comment
Cancel
avatar sika
0
 
 
sooper tare ...
Name *
Code   
ChronoComments by Joomla Professional Solutions
Submit Comment
Cancel
avatar Actorul Vasile Butnaru
0
 
 
Concret:Anul 2005.Monodrama"INGERUL"de Leonida Lari.Premiera in Cetatea Unirii-Alba Iulia.Anul 2007.Monodrama"Basarabia Martira"de Nicolae Dabija.Premiera la Uniunea Scriitorilor din Moldova.Anul 2009.Monodrama"Ridica-te,Basarabie"! de Grigore Vieru.Premiera la Uniunea Scriitorilor din Moldova.Urmeaza Miscarea facuta de Noua Generatie educata si instruita in Spirit Crestin-Nationa l care a cutremurat din temelie regimul comunist din Basarabia Martira.(7aprilie 2009)
Name *
Code   
ChronoComments by Joomla Professional Solutions
Submit Comment
Cancel
Show/Hide Comment form
 

Cautare

We have 57 guests online

Ultimele Articole